FAQ / Întrebări și Răspunsuri Frecvente

CUPRINS:

1) Re: Sediu = Locul principal (și implicit) de întâlnire – închirieri etc.
2) Re: Dreptul de a selecta/limita accesul … participanților (clienților

 

Re: Sediu = Locul principal (și implicit) de întâlnire – închirieri etc.

Sos, Snagov nr 78, Snagov Sat, Snagov, Ilfov * Detalii despre cum puteți ajunge 

Re: Dreptul de a selecta/limita accesul … participanțiilor (clienților)

Concret: in cazul ofertelor serviciilor (turistice) la Snagov, suntem preocupati de siguranta participantior (si pot fi persoane cu handicapuri, supraponderali etc. ori cu diferite forme de afectiuni psihice ori cu potentiale dinamici de grup ori chiar si cu nesiguranta insotitorului ca poate face fata unui grup cu anumiti participanti).

Mai jos este o selectie de argumente (cu coduri de articole), care ar trebui inlocuita cu o mult mai scurta consultatie juridica.

Un magazin – vanzator – isi poate rezerva dreptul de a selecta clientela si pe baza carui motiv?

Proprietarul unui magazin are acest drept si motivele pot fi multiple, dar pot fi, simplu: libertatea de a contracta; dreptul de proprietate…

Cat timp nu se dovedeste ca este in discutie discriminarea proprietarul magazinului are dreptul sa interzica intrarea respectivei persoane (chiar daca aceasta a intrat o singura data, pana atunci, sau deloc in acel magazin) si are dreptul sa refuze a-i vinde un bun aflat in magazin – mai ales daca produse identice pot fi cumparate la tot pasul (dar chiar si unicate de-ar fi).

Contractul de vanzare-cumparare este acel… contract prin care o parte (vanzatorul), se obliga sa transmita dreptul sau de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparator), care se obliga, la randul sau, sa plateasca o suma de bani drept pret. Marfa este bunul vanzatorului in acest caz si acesta are dreptul sa refuze incheierea acestui contract cu o anumita persoana.
Vanzarea-cumpararea directa (la taraba, in magazin etc) este un contract in care doua sau mai multe parti se inteleg = sunt de acord = vor sa faca respectiva vanzare-cumparare. Vanzatorul – in cazul discutat – nu vrea sa incheie acest contract. Si nici o lege din lume nu-l poate obliga sa o faca. Repet: daca si numai daca NU este la mijloc o cauza mentionata in legea privind discriminarea.
Vanzatorul nu trebuie sa afiseze nimic in vitrina – in acest sens. Persoana nemultumita are deschise calea plangerii la OPC si / sau a cererii in instanta.

Vanzatorul poate refuza sa vanda si pe ”motiv” ca acea persoana are nationalitate diferita de a sa (ca exemplu) dar in acest caz va fi amendat contraventional in baza legii 48 / 2002 republicata. Daca nu poate fi dovedita discriminarea vanzatorul nu va fi amendat.

Vanzatorul incheie un contract de vanzare-cumparare comerciala, cumparatorul – in acest caz – incheie un contract de vanzare-cumparare civila dar principiul libertatii de a contracta ramane valabil. Esenta unui asemenea contract este vointa ambelor parti – aceasta vointa trebuie sa fie in consens: unul vrea sa vanda celalalt vrea sa cumpere. Cand unul nu vrea sa vanda…

Statul nu are dreptul sa se amestece in ”politica de marketing” a magazinelor (in acest caz) particulare cat timp nu se dovedeste discriminarea.

Pe scurt: Un potential cumparator (nemultumit) poate face plangere… pentru ca e dreptul fiecaruia sa faca o plangere cand considera ca i-a fost incalcat un drept.

+++

art.56: Se interzice a se refuza consumatorului, fara un motiv justificat, conform prevederilor legale in vigoare, vanzarea unui produs sau prestarea unui serviciu.

Perfect adevarat, insa in practica se intalnesc multe motive justificate – pana la o ”analiza” a acestor motive oricare poate fi justificat (cel putin in mintea vanzatorului) Instanta este – in final (cand se ajunge acolo) – aceea care hotaraste care motiv este justificat si care nu… Legea nu limiteaza strict aceste motive (exceptand (si) practicile considerate incorecte mentionate in Anexa 1 din L 363 / 2007)

Tot din practica:
– persoana care ocupa cabina de proba (de doua ori pe saptamana) fara a cumpara ceva; are dreptul sa nu cumpere dar nu are dreptul sa isi faca un obicei din aceasta si ceilalti clienti sa ”stea la coada” sau sa renunte a cumpara pentru ca trebuie sa astepte prea mult…
– refuzul proprietarului de a permite accesul in magazin persoanei care si-a facut un obicei din a ”tine de vorba” angajatii si / sau de a deranja pe ceilalti clienti;
– refuzul proprietarului de a interzice accesul fostului sot al vanzatoarei (pentru ca vine numai sa faca scandal) – ce ar fi de preferat? Sa concedieze vanzatoarea sau sa incerce sa o protejeze (macar la locul de munca) ?
De fapt, acestor tipologii de ”clienti” (din fericire destul de rar intalniti) nu li se interzice sa cumpere, li se interzice sa intre si nu asa… pur si simplu asezandu-se proprietarul in fatza intrarii sau alungandu-i cu mopul, ci dupa ce li se pune in vedere sa-si schimbe ”obiceiurile”, dupa ce li se spune – politicos – sa nu mai vina etc s.a.m.d. pentru ca vor fi ignorati (sau dati afara cu ajutorul politistilor – de la caz la caz)
Angajatii au dreptul la liniste cat sunt la munca, au dreptul sa castige – cei care sunt platiti cu salariu fix plus procent din vanzari… Este obligatia angajatorului sa ofere conditii bune de munca (si sub acest aspect) angajatilor… Si iata cum o dam din lege in lege (pentru ca motive justificate exista) pana ce un asteroid urias loveste Pamantul

Mai avem (mai mult sau mai putin) art 3 din L 363 / 2007 privind combaterea practicilor incorecte […]
(1) Prezenta lege se aplica practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4, inainte, in timpul si dupa o tranzactie comerciala referitoare la un produs.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispozitiilor legale ce reglementeaza contractele si, in special, prevederilor referitoare la validitatea, intocmirea sau efectele contractelor; […]

Doua idei trebuie retinute (revenind, astfel, la subiect) – comerciantul are dreptul sa refuze un client si clientul nemultumit are dreptul sa reclame. Chestiunea privind ”motivul justificat” ramane in discutia instantei. OPC poate decide sanctionarea comerciantului si acesta are deschisa calea contestatiei

Inca ceva, avand in vedere cum e formulata intrebarea – cu referire la ”selectare” Exista aceasta posibilitate, in special in cazul restaurantelor, ca exemplu, cand ”tinuta este obligatorie” – adica, nu ti se permite accesul in pantaloni scurti si maieu

**
Orice vanzare-cumparare – inclusiv la taraba, in piata – este un contract.